Calendarul istoric | 28.10.2020

La 28 octombrie 1886, președintele de atunci al Statelor Unite, Stephen Grover Cleveland, a inaugurat în mod solemn lucrarea monumentală de la intrarea în portul New York, un cadou al SUA din partea Franței.

Statuia Libertății a fost întotdeauna considerată mama tuturor imigranților care au trecut cu barca prin fața monumentului înainte de a acosta la Ellis Island, singura poartă de intrare în SUA pentru străini, între 1892 și 1954.

Este cel mai mare monument istoric al Epocii Moderne. Acesta a fost donat de francezi americanilor și nu numai că amintește de uniunea dintre cele două țări în timpul revoluției din Statele Unite din 1775-1783. Placa de pe brațul lui Miss Liberty amintește, de asemenea, de proclamarea independenței țării la 4 iulie 1776.

Ca și tabloul Libertatea conducând poporul, de Eugène Delacroix, monumentul ar fi trebuit să simbolizeze libertatea care luminează lumea, dar a sfârșit prin a deveni un simbol al capitalismului și o momeală pentru imigranți, care au căutat alinare în versurile Emmei Lazăr, inscripționate la baza statuii: „Dați-mi obosiții voștri, săracii voștri, masele voastre care tânjesc să respire liber…. Îmi țin torța lângă ușa de aur.”

Se estimează că, între 1892 și 1954, aproximativ 12 milioane de străini au intrat în SUA prin portul Ellis Island. Când au văzut-o pe „Miss Liberty”, au știut că au ajuns în țara visurilor lor.

Fața mamei artistului a servit drept model

Guvernul francez l-a însărcinat pe Frédéric Auguste Bartholdi să proiecteze o statuie feminină caracterizată de demnitate. Chipul mamei artistului a servit drept model. Când s-a confruntat cu dimensiunile sculpturii comandate, Bartholdi și-a dat seama că are nevoie de ajutorul unui inginer. Cel ales a fost Gustave Eiffel, care avea să construiască mai târziu la Paris turnul care îi poartă numele.

Eiffel a proiectat scheletul statuii, în timp ce Bartholdi a modelat cele 350 de plăci de cupru exterioare. Acestea au fost ambalate în 214 cutii și au ajuns la New York în iunie 1885. Ridicarea monumentului a început abia în mai 1886, după ce baza a fost finalizată. Au mai trecut încă patru luni până la inaugurarea sa solemnă, la 28 octombrie 1886.

Președintele american de atunci, Stephen Grover Cleveland, a promis cu această ocazie că americanii nu vor uita că „libertatea își are patria aici și că locul ei nu trebuie neglijat”. Dar vântul sărat al Atlanticului, emisiile automobilelor din Manhattan și oscilațiile extreme de temperatură au atacat monumentul.

Restaurare finanțată din donații

În anii 1970, statuia era complet ruginită și deteriorată. În 1982, președintele de atunci, Ronald Reagan, a înființat o comisie de pregătire a centenarului „Miss Liberty”. Doi ani mai târziu au început lucrările de restaurare, pentru care s-au strâns 230 de milioane de dolari din donații. Pe 4 iulie 1986, de Ziua Independenței, americanii au sărbătorit reinaugurarea monumentului.

La câțiva metri de Statuia Libertății, în portul Ellis Island, se află Zidul de onoare al imigranților nord-americani, unde 420.000 de nume sunt gravate pe panouri din oțel inoxidabil. Dintre cele peste 130 de naționalități, cele mai reprezentate sunt cea italiană, rusă și poloneză.