În mai 1994, o actriță necunoscută pe atunci, Jennifer Aniston, a intrat în studioul de filmare, amenajat astfel încât să arate ca o cafenea din Manhattan, și s-a trântit pe o canapea. Purta o rochie de mireasă albă, părul îi era ud de la ploaie și tocmai fugise de la nuntă. În jurul ei, un grup de actori relativ necunoscuți – Matt LeBlanc, David Schwimmer, Lisa Kudrow, Matthew Perry și Courteney Cox – au rămas uimiți. Și așa a început primul episod al unui sitcom despre șase prieteni, scris de dramaturgii newyorkezi David Crane și Marta Kauffman.
La 25 de ani distanță, Friends este încă unul dintre cele mai de succes emisiuni de televiziune din toate timpurile. După ce a ajuns pe Netflix în ziua de Anul Nou 2018, a devenit cel mai urmărit serial de pe internet. Și, în ciuda faptului că ultimul episod a fost difuzat în mai 2004, cu mult înainte ca marea majoritate dintre ei să se fi născut, este programul de televiziune preferat al tinerilor britanici cu vârste cuprinse între cinci și 16 ani.
Stelele emisiunii sunt acum extrem de celebre și obscen de bogate. În ultima serie, fiecare dintre ele era plătită cu 1 milion de dolari pe episod, ceea ce le făcea pe Aniston, Cox și Kudrow cele mai bine plătite actrițe de televiziune din toate timpurile.
Dar înainte ca Friends să devină un fenomen cultural, înainte de chestionarele „Ce prieten ești tu?”, de tunsorile în straturi și de strigătele de: „Am fost într-o pauză!” – și înainte ca serialul să devină un companion de încredere în zilele de mahmureală petrecute în pat – Friends era doar un alt pilot de televiziune testat pentru directorii NBC în speranța de a fi preluat.
4 mai 1994: pilotul Friends este filmat pe terenul Warner Bros din Burbank, California. În el, cinci prieteni – Monica Geller, Phoebe Buffay, Chandler Bing, Joey Tribbiani și fratele Monicăi, Ross – își petrec timpul la cafeneaua lor preferată când intră Rachel Green. Ross tocmai s-a despărțit de soția sa, Carol, care a plecat cu o altă femeie. Iar Rachel tocmai l-a lăsat baltă pe logodnicul ei, Barry, la altar și are nevoie de un loc unde să stea. Până la sfârșitul episodului, Rachel s-a mutat cu Monica și a început să lucreze la cafenea.
Mitchell Whitfield (Dr. Barry Farber, fostul logodnic ortodont al lui Rachel): Sună un pic egocentric să spun că eu sunt motivul pentru care serialul există. Dar când te uiți la episodul pilot, când Rachel mă părăsește la altar și vine să-i cunoască pe toți, acel moment a fost impulsul pentru serial.
Christina Pickles (Judy Geller, mama lui Ross și a Monicăi): Am știut că Jennifer Aniston va avea un succes uriaș din momentul în care am văzut-o la repetiții. Dar nu știam că va fi și spectacolul. Am făcut atât de multe proiecte pilot pe care le credeam bune și care nu au funcționat, și atât de multe pe care le credeam proaste și care au funcționat. Am știut doar că sunt martorul unui actor cu adevărat special la lucru.
Mitchell Whitfield (Barry Farber): Pe vremuri, exista ceva numit sezonul pilot. Toată lumea voia să-și testeze piloții pentru a vedea cum reacționează publicul la ei. Actorii zburau din Chicago sau New York și locuiau în Los Angeles pentru cele trei luni ale sezonului de piloți și dădeau audiții în fiecare zi, sperând doar să intre într-unul dintre acele show-uri care ar fi fost preluat și transformat într-un serial. Am primit scenariul pentru Friends în mijlocul sezonului. În secunda în care l-am citit, mi-am sunat agentul și i-am spus: „Trebuie să facem să se întâmple asta.”
Vincent Ventresca (Fun Bobby, iubitul de ocazie al Monicăi în sezoanele unu și doi): Eram atât de tânăr și plin de sine, și tocmai făcusem un episod pilot pentru noul serial medical al Fox. Credeam că sunt cea mai tare persoană din lume. Eram acasă, iar agentul meu mi-a spus: „Hei, vrei să mergi la o audiție pentru acest nou serial?” Era un rol foarte mic, așa că, bineînțeles, mă plâng ca un mic actor. Dar ceva din interiorul meu mi-a spus să o fac. Așa că m-am dus și am plâns în fața Martei Kauffman, iar ea a spus: „Grozav!”
Directorul episodului pilot este James Burrows, co-creatorul serialului Cheers.
Elliott Gould (Jack Geller, tatăl lui Ross și al Monicăi): Am vrut să lucrez pentru Jim. Auzisem multe despre el: că știa ce face și că era inteligent. Și a înțeles ce era amuzant. La un moment dat, chiar am sunat la casting pentru că erau niște oameni care spuneau: „Nu, nu, nu, nu. Friends nu sunt suficienți bani pentru tine”. Dar am vrut să lucrez și să cunosc oameni noi.
Christina Pickles (Judy Geller): Burrows a avut un rol esențial în crearea atmosferei din Friends. I-a dus pe cei șase protagoniști la Vegas înainte de a începe să lucreze și s-au simțit bine împreună. Probabil că asta a fost de mare ajutor pentru a cimenta o dulceață despre ei.
Casting-ul pentru Friends durează luni de zile, iar producătorii executivi Kauffman și Crane, și colegul producător Kevin S Bright, văd sute de aspiranți.
Mitchell Whitfield (Barry Farber): Am fost adus să dau o audiție pentru Ross și Chandler. M-am întors de mai multe ori, iar apoi și-au dat seama că Ross era rolul potrivit pentru mine. Am ajuns până la sfârșit și am fost testat pentru spectacol. În ultimul moment, au spus: „Mai aducem încă un tip care să citească.” Acel tip s-a dovedit a fi David Schwimmer.
Jane Sibbett (Carol Willick, fosta soție a lui Ross și mama fiului său, Ben. Ea a înlocuit-o pe actrița originală, Anita Barone, care a părăsit serialul după primul episod pentru că rolul nu era suficient de mare): Am primit un telefon de la agentul meu, care mi-a spus că vor să-mi ofere unul dintre rolurile principale. I-am spus agentului meu: „E minunat, dar le-ai spus că sunt însărcinată, nu-i așa?”. Agentul meu a spus: „Doamne, nu! Nu avem de gând să le spunem asta”. Am insistat. Pentru că știam că acest spectacol urma să meargă , cu siguranță.
Mike Hagerty (domnul Treeger, administratorul clădirii): Îl cunoșteam puțin pe Matt Perry din punct de vedere social, cu ani înainte. Când era copil, obișnuia să vină în barul Formosa de pe Santa Monica, care era un celebru loc de întâlnire la Hollywood. Eu eram un client și stăteam de vorbă. Era un copil foarte precoce – dar foarte interesant. Făcuse deja o mulțime de filme pilot și era pe punctul de a deveni o vedetă.
Cosimo Fusco (Paolo, prietenul italian al lui Rachel în primul sezon): Erau cu toții foarte normali. Toți aveau o mare latură umană. Erau foarte umili – și foarte antrenați. Au petrecut ani de zile încercând să obțină slujbele potrivite.
Christina Pickles (Judy Geller): La începutul serialului Friends, Matt LeBlanc era neliniștit. De fiecare dată când făcea ceva, căuta aprobarea regizorului, a producătorilor sau a scenariștilor, dacă aceștia erau prin preajmă. Avea o privire de: „Oare fac asta cum trebuie?” A sfârșit prin a fi uimitor. A fost atât de perfect în rolul lui Joey. A construit încet-încet acest personaj într-o persoană minunată, reală.
Mike Hagerty (domnul Treeger): Acei copii erau gata să explodeze; toți erau suficient de buni pentru a avea propriile lor emisiuni. Iar cei de la casting i-au pus cumva împreună la momentul respectiv, și toți erau gata să se întâmple ceva minunat – și așa a fost.
După ce episodul pilot este înregistrat, NBC comandă încă 12 episoade.
Cosimo Fusco (Paolo): Când am înregistrat primul episod, nimeni nu-l văzuse încă la televizor. În timp ce filmam, au anunțat că serialul a fost comandat pentru 12 episoade. Jennifer Aniston practic a plâns în poala mea pentru că nu i se mai întâmplase așa ceva până atunci.
Larry Hankin (Mr Heckles, vecinul irascibil de la parter al Monicăi și al lui Rachel): Am fost acolo înainte ca totul să înceapă. Am ajuns acolo devreme și mă uitam la repetiții, iar emisiunea nu fusese încă difuzată, dar îmi amintesc că m-am gândit: „Acești tineri actori sunt foarte talentați.”
Mitchell Whitfield (Barry Farber): A existat această emoție. Nu exista niciun ego pe platou. Oamenii aveau un sentiment de cât de bun era proiectul.
Jane Sibbett (Carol Willick): Fiul meu s-a născut pe 10 septembrie 1994. A doua zi, agentul meu m-a sunat și mi-a spus: „Friends a revenit din nou; au renunțat la Anita Barone și ar vrea ca tu să preiei mâine rolul”. Eu am spus: „Uau, sunt cam supărată! Nu prea cred.” Dar agentul meu a spus: „Jane, e o ofertă uriașă. Au spus că te vor lua mai ușor și că îți poți aduce bona”. Eu am spus: „Nu am bonă! O am pe mama mea.” „Atunci adu-o pe mama ta!” Așa că m-am așezat, mi-am alăptat fiul și m-am uitat la episodul pilot. Și în momentul în care l-am văzut pe David Schwimmer făcând cea mai lungă dublă din toate timpurile, am fost captivată. Am știut că trebuie să lucrez cu el.
Vincent Ventresca (Fun Bobby): Am fost uimit de David Schwimmer. Bineînțeles, fetele erau incredibile și te cam îndrăgosteai de ele. Dar David era cel pe care îmi doream cu disperare să mă placă; și el era cel mai puțin interesat să cunoască pe cineva.
Mitchell Whitfield (Barry Farber): Spre sfârșitul primului sezon, am început să primesc oameni care spuneau: „Oh, tu ești ticălosul ăla din Friends”. Atunci m-am gândit: „Chestia asta începe cu siguranță să decoleze.”
Friends se difuzează pe 22 septembrie 1994. Răspunsul inițial al criticii este călduț, dar telespectatorii apreciază serialul, iar audiențele sunt solide. La sfârșitul sezonului 1994-1995, Friends este al optulea cel mai urmărit serial difuzat.
Larry Hankin (Mr Heckles): M-am dus acasă, iar emisiunea nu a fost difuzată luni de zile, așa că am uitat de ea. Și apoi a apărut și a fost un succes.
Mike Hagerty (dl Treeger): Ei nu erau vedete când a început totul. Deveneau foarte populari și, probabil, lucrau la contractele lor, dar nu era ca și cum intrai într-o cameră plină de superstaruri. Asta a venit un pic mai târziu.
Vincent Ventresca (Fun Bobby): Am înregistrat primul sezon, iar acolo era un comic care încălzea publicul din studio, iar energia era bună. În momentul în care am filmat al doilea an, era ca un circ. Îmi amintesc detectoarele de metale. Studioul era plin de oameni. Asta a fost cam în perioada în care a apărut coperta Rolling Stone cu toți șase – mai 1995.
Cosimo Fusco (Paolo): În sezonul doi, a fost o schimbare în toate. O remarcai în mașinile pe care le conduceau, sau vorbeau despre cumpărarea asta sau aia. Era o bogăție care venea.
Jane Sibbett (Carol Willick): Pentru că am făcut parte din primele zile, ei nu erau atât de privați în jurul meu. Dar alte vedete invitate se plângeau de faptul că nu aveau acces la această sau acea zonă. A trebuit să întărească securitatea și să fie mult mai stricți cu privire la cine urca în cabinele de probă, și astfel de lucruri.
Larry Hankin (Mr Heckles): A treia sau a patra oară când am venit pe platou, erau nr. 1. Matt LeBlanc tocmai își cumpărase o casă, iar ei erau extaziați. Nu sunt o persoană foarte sociabilă și mi-a fost greu să pătrund în acel grup. Vorbeau unii cu alții. De fiecare dată când camera făcea o pauză sau ceva de genul ăsta, actorii și producătorii se strângeau. Eu deveneam un outsider. A fost un sentiment de a-i vedea pe acești actori trecând de nicăieri la a fi în vârful lumii într-o perioadă de trei sau patru ani.
Cosimo Fusco (Paolo): Știi, viața cuiva se schimbă atunci când primește un salariu mare. Banii încep să curgă și ești obligat să îi cheltuiești. Ar fi recunoscuți și urmăriți, și ar exista paparazzi. Nu le mai era ușor să bea pur și simplu o cafea la colț. Dar ca oameni? Nu s-au schimbat. Nu cu mine.
Vincent Ventresca (Fun Bobby): În primul sezon, au avut o emisiune care mergea destul de bine pe post și părea că vor face mai mult, dar nu erau Beatles. Și apoi au revenit în al doilea an și erau Beatles.
Până în sezonul trei, distribuția a luat decizia de a-și negocia contractele ca grup, chiar dacă acest lucru înseamnă că unii membri vor lua o reducere de salariu. Ei continuă să negocieze ca un grup pe toată durata serialului.
Mike Hagerty (Mr Treeger): Ca grup, au decis că este timpul să primească o parte mai mare din profituri. A fost un risc destul de mare. Puneau totul la bătaie.
Marlo Thomas (Sandra Green, mama lui Rachel): Este neobișnuit să faci contracte împreună și cred că au stabilit un standard pe care multe alte emisiuni îl vor urma. Când rețeaua negociază împotriva ta, unul câte unul, lucrurile pot deveni conflictuale. Dar cu toții și-au dat seama, spre binele lor, că a fost nevoie de fiecare dintre ei pentru ca serialul să fie atât de bun.
Jane Sibbett (Carol Willick): Am fost în lot o singură dată. Tocmai luasem prânzul. Și am venit după colț și le-am văzut pe Jen, Lisa și Courteney. Tocmai plouase, ceea ce e o raritate în LA, nu? Și se bălăceau într-o băltoacă în fața scenei de sunet. Am fost atât de impresionată de asta, pentru că nu mai era nimeni altcineva prin preajmă, iar ele doar cădeau râzând una de alta. A fost ca un trăsnet în sticlă, pentru că au capturat acea bucurie de a fi prieteni și acea joacă, și a fost magic. Dragostea pe care acest grup a avut-o unul pentru celălalt a fost extraordinară.
Christina Pickles (Judy Geller): Erau un grup unit. Își priveau munca unii altora. Dacă cineva avea o scenă în care nu juca, ceilalți o priveau și râdeau. Este foarte neobișnuit să fie atât de solidari unii cu alții pe platou.
Paget Brewster (Kathy, prietena lui Joey și apoi a lui Chandler în sezonul patru): Făceau mișto unul de celălalt. Dacă cineva făcea o glumă și nu funcționa, se întorceau cu toții împotriva acelei persoane și făceau așa: „Ai dat-o în bară, Lisa!” Își băteau joc unii de alții. Și au început să adauge în scenariu chestia asta pe care și-o făceau una alteia în viața reală: una dintre ele vorbea și toate se prefăceau că adorm.
Vincent Ventresca (Fun Bobby): Ai face o trecere de o scenă. Dacă publicul nu râdea, ne strângeam laolaltă și Matthew Perry spunea: „Ce-ar fi dacă am încerca asta?” Iar Matt LeBlanc ar spune: „Da!” Și ne despărțeam din nou și făceam scena. Era ca și cum am fi fost la un meci de fotbal.
Paget Brewster (Kathy): Matthew Perry întotdeauna trebuia să aibă ultima parte. Dacă era sfârșitul scenei, el ar fi lansat în mod constant ceva. Făceau mișto de el pentru că literalmente voia mereu să râdă ultimul.
Christina Pickles (Judy Geller): Totul începe și se termină cu scrierea. David și Marta nu au scris toate emisiunile – au angajat o mulțime de scriitori buni – dar ei au avut ultimul cuvânt și au avut un gust impecabil.
Alexandra Holden (Elizabeth Stevens, iubita lui Ross în sezonul șase. A fost una dintre elevele lui, iar Bruce Willis l-a interpretat pe tatăl ei): Într-un episod suntem în cabană, iar Ross și cu mine ne sărutăm pe canapea. El spune: „Nu mă pot opri să nu mă gândesc la tatăl tău”. Scenariștii s-au oprit și au spus: „După ce el spune asta, de ce nu spui: „Cum îți convine ție?”” Am adăugat gluma în ultimul moment și a fost foarte amuzant. Ei puteau să vină cu chestii de genul ăsta pe loc.
Christina Pickles (Judy Geller): David și Marta coborau de la birou să urmărească repetițiile, ceea ce era terifiant. Stăteau pe un rând de scaune, alături de scenariști și de directorii NBC. Și puteai să vezi că se gândeau, dădeau comentarii și apoi se întorceau sus și schimbau totul. David și Marta au fost vedetele uriașe ale echipei de scenariști.
Jane Sibbett (Carol Willick): Era o glumă pe care o tot schimbam. Nu reușeam să o facem bine. Era episodul în care Susan și cu mine ne sărbătorim aniversarea, iar Ross vine la un moment nepotrivit și a trebuit să-i telegrafiez că nu este un moment potrivit. Așa că mi-am scos un pic de păr pubian de pe limbă. Aceea a fost singura dată când am propus ceva cu adevărat scandalos și chiar a fost difuzat.
Cu popularitatea crescută a serialului Friends vine și un control intens din partea presei. Dar pe platoul de filmare este o afacere ca de obicei.
Aisha Tyler (Dr. Charlie Wheeler, prietena lui Joey și apoi a lui Ross): Îmi amintesc că am intrat în apartamentul Monicăi și m-am uitat pe fereastră să văd dacă îl pot vedea pe Ugly Naked Guy, dar bineînțeles că e doar un hol în spate.
Paget Brewster (Kathy): Am fost îngrozită de tipii ăia. M-am ascuns în camera mea pentru că erau atât de faimoși. Era cea mai mare emisiune din țară.
Aisha Tyler (Dr. Charlie Wheeler): Era un platou foarte intimidant să intri în el. Cred că distribuția a avut câteva experiențe destul de notabile cu actori invitați care veneau și se chinuiau din cauza presiunii de a trebui să fie amuzanți pe platoul Friends.
Marlo Thomas (Sandra Green): Nu este întotdeauna ușor să intri într-un serial care a fost deja stabilit și în care toată lumea are personajele sale și sunt o familie unită. Uneori, nu este suficient de încăpător pentru ca o persoană nouă să intre. Dar ei au făcut-o foarte spațioasă.
Alexandra Holden (Elizabeth Stevens): Am fost chemată să fac o „lectură de chimie” cu David Schwimmer. A fost terifiant pentru că producătorii mi-au spus să vin arăt „cât mai sexy posibil”. Nu am știut ce să fac cu această informație. M-a pus pe gânduri. Am stat trează toată noaptea încercând să-mi dau seama cu ce să mă îmbrac… Acum, că sunt mai în vârstă, nu aș fi fericită să primesc acel mesaj.
Elliott Gould (Jack Geller): Am făcut scenele pentru episodul din Londra, cu nunta . Eu făceam altceva în SUA și a fost un cliffhanger. Și am dat foarte prostesc cliffhanger-ul. Unii dintre producători au fost foarte supărați pe mine.
Jane Sibbett (Carol Willick): A fost important pentru noi, și pentru producători, să arătăm un cuplu îndrăgostit. Dar anumite afiliate nu au vrut să difuzeze episodul cu nunta noastră. L-au blocat complet.
Până în momentul în care Friends își încheie ultimul sezon în 2004, actorii principali au devenit unele dintre cele mai bine plătite vedete de televiziune din toate timpurile, câștigând 1 milion de dolari pe episod.
Mitchell Whitfield (Dr. Barry Farber): Soția mea, se crispează puțin pentru că dacă aș fi ajuns să primesc rolul lui Ross, aș fi câștigat zeci de milioane de dolari. Dar nu mă gândesc niciodată la asta.
Vincent Ventresca (Fun Bobby): De fiecare dată când primesc un cec mă gândesc: „Wow, trebuie să fie foarte bogați”. Primesc în jur de 2.000 de dolari pe an din drepturi reziduale, iar eu am făcut doar două episoade.
Jane Sibbett (Carol Willick): Sunt destul de mulțumită. Evident, nu am primit un salariu de un milion de dolari, dar am avut parte de cea mai bună parte din Friends. Am putut să-mi cresc copiii și mi s-au oferit niște proiecte foarte drăguțe.
Cosimo Fusco (Paolo): Am un pic de regret; simt că aș fi putut profita mai mult de succesul serialului. Am avut un divorț și am fost distras de viața mea personală. Nu mi-am luat un publicist, ceea ce ar fi trebuit să fac.
Mike Hagerty (Mr Treeger): Oamenii au tendința de a te cataloga un pic, dar este întotdeauna bine să ai ceva din care oamenii te pot recunoaște.
Vincent Ventresca (Fun Bobby): Am primit oferte imediat… M-a cam zăpăcit, din punct de vedere al ego-ului. Am început să cred că sunt foarte tare și că nimic nu era suficient de bun pentru mine. Întotdeauna am admirat cât de grațios au gestionat situația. Pentru că eu am gustat puțin din ea și abia am putut să mă descurc. Prietenii m-au ajutat în carieră. Dar nu cred că am lăsat-o să-mi ajute cariera atât de mult pe cât ar fi putut s-o facă.
În cele două decenii și jumătate de când Friends a fost difuzat pentru prima dată, serialul a fost reluat continuu. În ultimii ani, criticii au reevaluat moștenirea serialului, identificând povești problematice și criticând Friends pentru lipsa de diversitate.
Aisha Tyer (Dr. Charlie Wheeler): Oamenii de culoare au fost întotdeauna conștienți de asta . Chiar și la acea vreme, oamenii subliniau în mod constant că Friends nu era la fel de divers ca Manhattan-ul din lumea reală.
Cosimo Fusco (Paolo): Astăzi, unul dintre cei șase ar trebui să fie negru, bineînțeles.
Aisha Tyler (Dr. Charlie Wheeler): Personajul meu nu a fost scris pe pagină pentru a fi o femeie de culoare, iar eu am dat o audiție împotriva multor alte femei de diferite etnii, așa că îmi place să cred că m-au ales pe mine pentru că eram persoana potrivită pentru rol. Dar știam că era ceva nou pentru serial și că era foarte important pentru că, de fapt, era un serial care se desfășura în Manhattan, aproape în întregime caucazian. Era o reprezentare nerealistă a modului în care arăta lumea reală.
Cosimo Fusco (Paolo): A fost o scenă în care primeam un masaj și trebuia să fiu un tip unsuros care îi atingea fundul lui Phoebe. Am avut o problemă cu modul în care m-a portretizat, ca și cum băieții din Italia sunt așa. Ceea ce voiau să fac era destul de lipsit de respect. Dar îmi amintesc că am reușit să găsim un compromis, așa că m-am simțit confortabil.
Paget Brewster (Kathy): Este atât de bizar să compari emisiunea de atunci cu ceea ce se întâmplă acum pe rețelele de socializare. Nimeni nu poate face nimic corect, niciodată. Practic, acolo ne aflăm. Totul înseamnă că oamenii sunt puși la îndoială sau atacați. Da, dacă te uiți la lumea de azi și te uiți la Friends, te gândești: „Oh, wow, au fost glume despre homosexuali și ei nu au prieteni de culoare.” Dar asta era atunci.
În 2018, Netflix a achiziționat drepturile pentru Friends într-o tranzacție de 100 de milioane de dolari. Datorită streaming-ului, serialul a devenit cunoscut de un public nou, mai tânăr.
Vincent Ventresca (Fun Bobby): Ca actor, vrei să faci parte din ceva: munca ta va fi aici când nu vei mai fi. Și ai o perspectivă asupra acestui lucru atunci când un spectacol vechi de 25 de ani este reeditat pe Netflix, iar un public cu totul nou îl descoperă.
Alexandra Holden (Elizabeth Stevens): Nepoata mea de 12 ani tocmai mi-a cerut un tricou cu „Central Perk” pe el. Asta mi se pare atât de bizar. Ea nici măcar nu era în viață când am lucrat la serial.
Christina Pickles (Judy Geller): Copiii vin la mine și îmi recită scenariul.
Paget Brewster (Kathy): Oamenii în vârstă de 20 de ani îmi recunosc vocea. Se întorc în supermarketuri și spun: „Tu ești Kathy!”
Mitchell Whitfield (Dr. Barry Farber): „Omule, cum a fost? Ai ajuns să o săruți pe Jennifer Aniston!”
Elliott Gould (Jack Geller): Am întâlnit-o pe Taylor Swift, iar ea a spus: „Te cunosc! Sunt o ciudată din Friends! Tu ești domnul Geller.”
Cosimo Fusco (Paolo): Pot să lucrez în cel mai rafinat film, dar în momentul în care oamenii află că am fost Paolo, sunt ca și cum: „Oh, Doamne!”
Acum, la 25 de ani de la prima difuzare a emisiunii, Friends este cea mai urmărită emisiune din Marea Britanie și poate chiar cea mai iubită emisiune TV din toate timpurile.
Paget Brewster (Kathy): Un serial ca Friends a fost unul la un milion. În mod normal, un pilot nu merge, sau merge și filmezi trei episoade, sau faci un an și a dispărut.
Aisha Tyler (Dr. Charlie Wheeler): Au existat și alte emisiuni care au avansat acest concept de prieteni ca familie aleasă, dar Friends a fost doar o încapsulare perfectă a acestei idei.
Marlo Thomas (Sandra Green): Sunt independenți, părinții lor nu le spun ce să facă, iau propriile decizii, își fac propriile greșeli – și reușesc! Asta este o aspirație pentru tineri să vadă.
Alexandra Holden (Elizabeth Stevens): Televiziunea era un lucru foarte diferit pe atunci. Nu știu dacă va mai exista vreodată un alt serial de succes precum Friends. Simt că există prea mult conținut acum și prea multă varietate.
Vincent Ventresca (Fun Bobby): Eram atât de tânăr. Aveam 27 de ani. Nu-mi amintesc să mă fi simțit tânăr atunci, dar acum e ca și cum m-aș uita înapoi în timp. Dar îmi place să mă uit înapoi la asta. Este o amintire bună și este un memento că timpul trece. Nu mulți oameni reușesc să se uite unde au fost cu jumătate din viața lor în urmă.
Alexandra Holden (Elizabeth Stevens): Se simte ca o viață diferită. Când mă uit la Friends acum, mă gândesc: „Am fost cu adevărat acolo? Chiar s-a întâmplat asta? Am făcut cu adevărat parte din acest lucru care a devenit o influență atât de mare atâția ani mai târziu?”. Este un fel de suprarealism.
Marlo Thomas (Sandra Green): Tot ceea ce faci face parte din tapițeria carierei tale și a vieții tale. Fiecare fir mic este tras într-un fel sau altul. Iar firul Sandra Green este cu siguranță o culoare în tapiserie mea de care oamenii își amintesc și pentru care au o oarecare afecțiune, la fel ca mine.
Vincent Ventresca (Fun Bobby): Când cineva vine la tine și îți spune: „Hei, ai fost bun în Friends”, asta te leagă de el într-un fel. Ai făcut parte dintr-un lucru care a însemnat ceva pentru ei, iar asta înseamnă ceva pentru mine. Te face să te simți ca și cum: „Poate că nu ți-ai irosit cu adevărat viața.”
Elliott Gould (Jack Geller): L-am văzut recent pe Matt LeBlanc la studio și ne-am îmbrățișat. Fără a fi pretențioși, suntem cu toții o parte din fiecare dintre noi.
Vincent Ventresca (Fun Bobby): Lucrurile nu se schimbă atât de mult pe cât crezi. Ce este important pentru noi: prietenia, familia, comunitatea și râsul la situații prostești. Despre asta este vorba în Friends. Și asta este atemporal.
{{{topLeft}}
{{bottomLeft}}
{{topRight}}
{{bottomRight}}
.
{{/goalExceededMarkerPercentage}}
{{/ticker}}
{{heading}}
{{#paragraphs}}
{{.}}}
{{{/paragrafe}}{{{highlightedText}}
- Share on Facebook
- Share on Twitter
- Share via Email
- Share on LinkedIn
- Share on Pinterest
- Share on WhatsApp
- Share on Messenger
.