„Fericirea este reală doar atunci când este împărtășită”… Asta a scris Christopher McCandless înainte de a muri în sălbăticia Alaskăi, la vârsta de 24 de ani. A murit din cauza foametei.

Dacă nu-i cunoașteți povestea, urmăriți filmul „Into The Wild” sau citiți acest articol din NYTimes Adventures of Alexander Supertramp.

A traversat continentul cu autostopul timp de doi ani înainte de a ajunge într-o dubă improvizată în Alaska. A renunțat la bogățiile familiei sale și la un posibil viitor strălucit. Departe de scopul materialist al lumii, într-un termen mai subtil, el căuta sensul vieții în singurătate, încercând să ucidă „ființa falsă dinăuntru”.

În timp ce mulți găsesc povestea sa emoționantă și fascinantă, pentru alții el rămâne în continuare ca o persoană care a fost naiv, neechipată și neplanificată pentru a supraviețui în sălbăticie.

Într-adevăr, se poate dezbate asupra ideilor și deciziilor pe care le-a luat McCandless. Și sigur că nu se cuvine nimănui să romantizeze viziunea lui asupra vieții. La urma urmei, el avea doar 20 de ani, cu cea mai bună parte a vieții sale încă rămasă.

Cu toate acestea, acest citat special al său mă intrigă în mod straniu.

„Fericirea (este) reală doar atunci când este împărtășită”.

Nu este un șut filozofic al unui puști de 20 și ceva de ani care, plictisit până peste cap, decide să fie pseudo-inteligent și să se cace pe lume cu citate pretențioase.

Vine de la o persoană care probabil își vede moartea iminentă foarte aproape. E slab, e singur, e obosit și e flămând. Într-un astfel de moment disperat, ar putea fi poate epifania lui.

Ar putea fi momentul lui de revelație despre ce înseamnă cu adevărat viața.

Ar putea fi ceva ce o persoană muribundă în singurătate își dă seama că restul din mulțime nu înțelege.

Ar putea fi adevărat…

Fericirea este reală doar atunci când este împărtășită.

Sună fermecător.

Dar este, de asemenea, înfricoșător pentru o persoană ca mine, care personal găsește autosuficiența și izolarea ca preferințe fundamentale ale vieții. Pentru cineva care iubește să trăiască singur și să găsească fericirea în interiorul său, citatul vine în contradicție directă.

Și dacă Christopher McCandless are dreptate?

Dacă are dreptate, ce se întâmplă dacă nu voi găsi niciodată oameni cu care să-mi împărtășesc fericirea?

Și dacă nu voi fi niciodată cu adevărat fericit?

.