Rezumat medical de David A. Williams, MD

Terapia genică este o modalitate de tratare sau de prevenire a bolilor prin modificarea instrucțiunilor genetice din celulele unui individ. Genele sunt responsabile pentru aproape fiecare aspect al vieții celulare: ele dețin codul pentru proteinele care permit celulelor să crească, să funcționeze și să se dividă. Atunci când o genă este defectă, aceasta poate da naștere unor proteine care nu-și pot face treaba. Atunci când o genă lipsește sau este hiperactivă, funcții corporale importante pot fi afectate. Scopul terapiei genice este de a corecta astfel de probleme prin remedierea lor la sursă.

Terapia genică poate implica înlocuirea genelor anormale sau absente cu gene sănătoase care permit celulelor să producă proteine utile. De asemenea, poate implica schimbarea modului în care sunt reglate genele, astfel încât genele insuficient sau hiperactive să funcționeze corect. În cele din urmă, terapia genică poate fi utilizată pentru a exprima gene complet străine în celule care să le modifice funcția și/sau supraviețuirea.

O serie de eforturi sunt în curs de desfășurare pentru a aplica terapia genică în tratamentul cancerului. Cele mai multe se află în stadii incipiente, exploratorii, în care sunt studiate în laborator sau în cadrul unor studii de cercetare clinică. Cu toate acestea, una dintre abordări, cunoscută sub numele de terapie cu celule CAR T, a primit aprobarea din partea Administrației pentru Alimente și Medicamente din SUA pentru a fi utilizată ca terapie la anumite grupuri de pacienți și se așteaptă să primească aprobări suplimentare în viitorul apropiat.

Cercetarea în domeniul terapiei genice pentru cancer se concentrează în prezent în mai multe domenii, inclusiv viruși modificați genetic care ucid direct celulele canceroase, transferul de gene pentru a modifica funcționarea anormală a celulelor canceroase și imunoterapia (care include terapia cu celule CAR T), care ajută sistemul imunitar să găsească și să ucidă mai bine celulele tumorale.

Aflați mai multe despre imunoterapie de la Centrul de Imuno-Oncologie de la Dana-Farber Cancer Institute.

Virusuri modificate genetic

Această abordare utilizează viruși special modificați (numiți viruși oncolitici) care țintesc și distrug celulele canceroase, lăsând nevătămate celulele normale. Virușii, proiectați să conțină anumite gene, sunt concepuți să infecteze celulele canceroase și, odată intrați, să producă proteine care provoacă moartea celulelor.

În studiile pe animale, astfel de viruși au obținut rezultate promițătoare în cazul unei varietăți de cancere, inclusiv în cazul cancerului de colon, al vezicii urinare și al osteosarcomului (o formă de cancer osos). Una dintre provocările legate de adaptarea acestei abordări pentru pacienții umani este faptul că majoritatea oamenilor au anticorpi împotriva mai multor tipuri de virusuri utilizate în studiile pe animale. Prin urmare, sistemul imunitar este adesea capabil să elimine agentul viral înainte ca acesta să fi avut șansa de a infecta celulele canceroase. Cercetătorii au reacționat prin utilizarea altor tipuri de virusuri pentru studiile la om.

În studiile care utilizează un tip de virus cunoscut sub numele de adenovirus, terapia virală a prezentat rezultate încurajatoare împotriva mai multor tipuri de cancere, inclusiv cancere cu celule scuamoase ale capului și gâtului, și este testată ca tratament preventiv pentru țesutul oral precanceros. Au fost efectuate teste care implică forme modificate ale virusului herpes simplex la pacienți cu gliom malign (o formă de cancer cerebral) și cancer colorectal care s-a răspândit în ficat.

Transferul de gene

În transferul de gene, cercetătorii introduc o genă străină direct în celulele canceroase sau în țesutul înconjurător. Scopul este ca gena nou inserată să determine celulele canceroase să moară sau să împiedice celulele canceroase și țesutul înconjurător să canalizeze sângele către tumori, privându-le de nutrienții de care au nevoie pentru a supraviețui. Deși această abordare este foarte promițătoare, oamenii de știință se confruntă, de asemenea, cu mai multe obstacole, inclusiv cu „reducerea la tăcere a genelor”, în care genele implantate nu reușesc să se activeze. În studiile pe animale, tehnicile de transfer de gene au obținut rezultate pozitive în tratarea tumorilor de prostată, de plămâni și pancreatice.

Diverse abordări ale transferului de gene au fost testate în studiile clinice. Aceste teste au implicat cancere, inclusiv cancerul cu celule scuamoase al capului și gâtului, ficatului, ovarelor, prostatei, vezicii urinare și altor organe.

Imunoterapia

Terapia cu celule TCAR, care urmărește să îmbunătățească capacitatea naturală de luptă împotriva cancerului a celulelor T proprii ale pacienților, este un tip de imunoterapie. O mostră de celule T ale unui pacient este colectată și amestecată cu viruși care poartă mai multe gene specifice. Virușii livrează aceste gene în nucleul celulelor T, unde sunt încorporate în ADN-ul celulelor. Genele determină celulele T să exprime pe suprafața lor o proteină specială numită receptor de antigen chimeric, sau CAR. CAR direcționează celula T către celula tumorală folosind o „adresă” specifică, iar celula T CAR este apoi echipată pentru a distruge rapid celula canceroasă. Atunci când celulele, numite acum celule CAR T, sunt infuzate în pacient, acestea caută celulele tumorale și apoi proliferează pentru a genera mult mai multe celule care ucid cancerul.

În studiile clinice, terapia cu celule CAR T a obținut rezultate spectaculoase la unii copii și adulți cu leucemie sau limfom. Cu toate acestea, succesul acestei abordări este asociat cu efecte secundare severe la unele persoane. Anul trecut, US Food and Drug Administration a aprobat o terapie cu celule CAR T ca tratament standard pentru copiii cu LAL și o a doua pentru adulții cu limfoame avansate. Încep să se deschidă trialuri pentru pacienții cu anumite tipuri de tumori solide.

O altă formă de imunoterapie care implică terapia genică sunt vaccinurile împotriva cancerului. Această abordare presupune colectarea de celule tumorale de la un pacient și ingineria acestora cu gene care le fac să fie mai vizibile pentru sistemul imunitar. Celulele modificate sunt apoi reinfuzate în pacient împreună cu un compus imunostimulator. Sistemul imunitar al pacientului lansează un atac viguros nu numai asupra celulelor canceroase nou-infuzate, ci și asupra celulelor similare din tot corpul.

.